Cand cochetam cu poezia …

Nerostitul fior …

Nerostitul fior
Ce zburdă blând în fiinţa mea,
Adânc, adânc,
Acolo unde
Cuvântul stă la taifas cu necuvântul
Şi pun la cale gândul
Se-arată uneori, sfios, şăgalnic
Ca o fecioară,
Zâmbind, şi-apoi fugind
Înapoi în profunzimi,
Lăsând în urma-i
Bucuria.

No Comments »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

free hit counter